Unde se reclama munca la negru?

 

Desi in ultimul deceniu s-au facut progrese insemnate pentru eliminarea muncii la negru in toate statele Uniunii Europene, fenomenul inca mai exista in unele tari, indeosebi in comunitatile mai mici si in localitatile mai izolate, acolo unde controlul autoritatilor este mai „prietenesc”, adica mai putin sever, in baza unor relatii locale. Cert este faptul ca fenomenul „muncii la negru’’ ii afectează atit pe cetățenii autohtoni din statele respective, cit și pe cetățenii veniti la munca din celelalte tari europene, asadar inclusiv pe cetatenii români care muncesc prin strainatate.

Ce este munca la negru? 

“Munca la negru” este munca fără forme legale, adică acea activitate prestată de un salariat pentru și sub autoritatea unui angajator (persoana fizică sau juridică) fără a fi respectate prevederile legale în vigoare privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă. În consecință, “munca la negru” nu este evidențiată scriptic, nu este fiscalizată, protejată, asigurată sau asistată social.

Formele in care se poate manifesta munca la negru

In statele Uniunii Europene munca la negru se poate manifesta sub mai multe forme. Cele mai frecvente sunt:

1.intelegerea dintre angajatorul autohton si salariatul roman in urma careia se accepta sa se presteze respectiva munca fara semnarea unui contract individual de munca;

2.utilizarea in mod ilegal a fortei de munca ziliere sau sezoniere (zilieri, ucenici etc.) de catre diversi angajatori sau prestatori de servicii, indeosebi in domeniul agricol sau in constructii civile;

3.neevidentierea volumului integral de munca si nefiscalizarea lui, in paralel cu tinerea unei evidente duble si “plata in mana” reprezentand  o suma in plus fata de evidenta din documente. Citeste mai departe

 Unde se reclama  munca la negru in Germania-Spania-Italia?

Advertisements