Mihaela, o cetateana romana care traieste si munceste in Germania, in postul  dedicat  “Tepelor si tepuitilor”, ne dezvaluie citeva elemente din experienta ei. Le-am considerat utile pentru formarea unei impresii generale si, din acesta cauza, am publicat mesajul dinsei pe Front Page. Iata continutul mesajului ei:

“ Plecarea din tara nu-i asa de simpla oricat de serioasa ar fii firma de recrutare, cu sau fara comision. Ce nu inteleg romanii din “cazare si masa gratuita” este faptul ca nu exista nimic fara sa platesti .Marea majoritate a firmelor care scriu ca nu se plateste cazarea, o scriu, ca este atractiv.

      De exemplu, la o firma cu profil alimentar, productie si impachetare, unde media orelor lucrate depind doar de ei, salariul pe ora este de 9E brut. Prin urmare orele prestate au o medie de 7,5 pe zi, 5 zile pe saptamana, sa facem un simplu calcul, se lucreaza 37,5 ore pe sapamana (in cazurile fericite), adica 150 ore pe luna, ori 9E egal 1350E brut, se scad impozite in functie de clasa, luam clasa 1 de impozitare si scadem 350E (cu aproximatie), ramanem cu 1000E, de aici este luata si chiria(fara a fi intrebat), alti 300E. Daca firma pune la dispozitie si transport, dispar alti 50E, deci ramanem cu 650E.
Cheltuielile pe persoana saptamanal sunt cam de 100E, daca esti si fumator, total ramas socotiti voi singuri.
Exista si partea frumoasa a lucrurilor, orele suplimentare si orele de noapte, o sa spuneti “wow, ce de bani o sa fac!”, aici las fara comentarii, pentru ca nu rezisti mai mult de o luna.
Prin urmare voi scrie cum am procedat noi, un cuplu fericit din Romania. In decembrie 2013, am luat legatura cu un domn din Deva, am cautat si am rasolit tot internetul, inclusiv portalul de judecata din Deva, nimic “ciudat”, ianuarie 2014, am platit taxa de mediere sau taxa cosmar, cum doriti voi sa o numiti. Au urmat 5 luni de amanari si minciuni, dar am plecat pe drumul fericirii, am petrecut destule, multe si marunte, dar in final dupa 45 de zile am primit si locurile de munca promise, inclusiv cazarea gratuita………
Media noastra de ore lucrate, aproximativ 120-130, socoteala de mai sus, o las in seama voastra, din care nu o sa iasa “mare branza”. Dupa 6 luni, ne-am luat inima in dinti si am hotarat sa o luam pe drumul nostru, adica, schimbarea locului de munca si cazarea, simplu nu?
Cautarile pareau interminabile si fara “luminita”, dar iar am reusit. In prezent putem spune ca nu ne mai clatinam la simpla adiere a vantului, avem chiria si masina noastra, plus speranta unei vacante ACASA.
Prin comentariul meu, nu incerc sa descurajez pe nimeni, ba din contra, incurajez “nebunia”, pentru ca iti trebuie o doza de curaj si multa nebunie.
Am scris acest mesaj  nu pentru a imi lauda norocul, ci pentru a spulbera comentariile celor care scriu “AM AJUNS IN UK, sau GERMANIA, SI TOTUL ESTE OK, CAZARE SI 3 MESE ASIGURATE PE ZI” Intrebarea mea pentru ei, “fratilor, si cand mai munciti, ca doar mancati?”               

                                              Cu respect, Mihaela din Germania