Poveste adevarata – made in Germany

Eu am sosit in Germania in 1994, am facut scoala de meserii aici si dupa doi ani m-am intors in Romania, intr-un sat in care se vorbea limba germana. Am stat zece ani in Romania, mi-am facut familie si rate ca tot omul, iar acum vreo trei ani m-am trezit muritor de foame in propria mea tara cu copii si sotie, asa ca mi-am cautat de lucru in tara minune Germania, fara intermediari, fara firme tepase, direct pe net pe saituri germane cu anunturi in limba germana, asa e cel mai simplu. De atunci am lucrat in mai multe locuri si in diverse domenii si cu acte si fara. Niciodata nu mi s-a aratat vreun contract si totdeauna am fost exploatat la singe 12 ,13 ore pe zi, fara zile libere fara nici un drept si facind inclusiv munca nemtilor care mai lucrau acolo. Cei care merg la munca in Germania trebuie sa fie constienti ca patronul care angajeaza sclavi e perfect constient ce face si face treaba asta de mult.  Patronii seriosi angajeaza nemti nu se complica cu noi, doar gunoaiele dintre patronii lor vor  sa faca cit mai multi bani pe spinarea noastra. Oriunde am lucrat, am fost la un moment dat inlaturat, trimis acasa din diverse motive si a fost adus in locul meu alt sclav, proaspat odihnit si naiv.  Nu discutam aici de exceptiile gen doctori, ingineri de soft sau mai stiu eu ce forta calificata  in care statul romin a investit sa ii instruiasca si nemtii ii fura, rezolvindu-le imediat actele si drepturile. Vorbesc de noi, ceilalti, palmasii de jos. Exemplu : am dat anunt ca caut de lucru in agricultura (sunt calificat in domeniu, cu scoala facuta in Germania, specializare in masini ferme de vaci cu lapte si cresterea porcilor), am primit o oferta la o crescatorie de cai, pe undeva pe linga Frankfurt, 900 euro plus cazare si mincare. Am ajuns acolo si am constatat ca trebuie sa muncesc 12 ore fizic, (nu aveau nici un utilaj), .fara zi libera, la 30 de km de cel mai apropriat loc civilizat, fara posibilitati de deplasare, fara acces la internet sau telefon, desi netul e gratis aici in Germania, daca ai  telefon fix. 70 de cai impartiti la un sclav. adica eu, un handicapat neamt, adica altul si mai multi angajati nemti.  Munca se impartea astfel: sclavul 30 %, handicapatul 30%, restul 30%, nemtii liber simbata, duminica, sclavul facea si munca lor. Ce sa faci?  Pe handicapat il exploatau, dar veneau parintii lui si faceau scandal si mai primea si el liber ca deh! era tot neamt de-al lor pina la urma. Culmea este ca nici parintii handicapatului nu voiau sa-l retraga din acest loc de munca, fiindca cine il mai angaja, asa cum era, handicapat?

 Stiind limba, patroana ma instruieste sa fac si munca ei cit pleaca ea in concediu in Majorca, 2 saptamini. Deci invat sa dau medicamente, invat nume la cai, doze, furaje, concentrate, vitamine, etc. si fac toata munca. Cind vine inapoi se face ca ploua,  toata treaba ramine pe spinarea mea, fiindca sclavul s-a descurcat. Eu incep sa fac toata munca zilnic si astept un sfirsit de saptamina cind au toti liber si sper sa iau si eu un liber. Dar sfirsitul de saptamina trece fara liber, trag sperante la urmatorul week-end, trece si ala, apoi altul si apoi fac toata munca si de Pasti singur, singur. Dupa o luna primesc zi libera, una pe saptamina, martea, dar minunea nu dureaza decit vreo trei saptamini, apoi ii vine alta idee in cap, sa primesc mai bine doua dupa amieze libere, adica sa ma scol in permanenta la 6 ca deh! sclavul poate… Mincarea pe care o primesc este foarte proasta si putina, cu portia, nu am mai intilnit asa ceva, in general, in Germania nu se pune problema de mincare, dar la aceasta ferma, mincarea era o problema…Se pare ca patroana credea ca mincam prea mult, daca nu ne placea mincarea, ne-o dregea a doua zi cu oua si zarzavat si ne-o dadea din nou… Citeodata eram nevoit sa ma duc sa mai imi iau si cite ceva de mincare ca 13 ore de munca fizica necesita ceva hrana. Dupa vreo 2 luni creste ziua, terminam cu rinitul zilnic la zapada, dar incepe sa aiba pretentia sa mai lucrez si ceva extra, ceva zidarie, constructii ce se poate pe acolo, binenteles, dupa ce imi termin munca de fiecare zi. Zice ea patroana: “am avut romin care dupa program facea zidarie si zugraveli pina seara tirziu si nu l-am pus noi, asa vroia el.”  “Serios?” am intrebat. Totul se petrece  la pretul celor 900 de euro, lunar.  Binenteles, dupa trei luni ma cam ajunge epuizarea si as mai fi stat ca aveam rate si familia acasa, dar doamna imi zice : “du hast kein spass fur arbeit besser gehst du nach hause nexte monat kommt ein andere”  adica nu ca esti mort dupa atita munca, ci ca a observat  ea ca nu prea imi mai face placere sa muncesc, asa ca ar fi mai bine sa merg acasa, ma chema ea mai incolo.  Asa ca am plecat acasa, m-am bucurat de familie de copii si acum ma gindesc spre nexte arbeit in Deutschland. Am multe experiente, dar toate sunt proaste, peste tot e cam la fel cu nuante. Am sa mai relatez din ele, sa vedem ce efect au.

                                                       Respect pentru toata lumea,o seara buna, Paul