Doamnelor si domnilor, probabil ca unii dintre Dvs . au observat ca eu, numitul Dan Goldis, am lipsit vreo 2 saptamini de pe acest site. Da, am fost in concediu de odihna si m-am intors in cursul zilei de azi. Si fiindca ard de nerabdare sa va impartasesc din experienta mea, voi incepe un articol bogat in informatii utile pentru oricine doreste sa traiasca 8 zile in al noulea cer…
 Acelor cititori  care vor comenta ca acest subiect nu se potriveste cu tematica generala a site-ului, eu le voi raspunde ca trebuie sa ne ingrijim si de concediile de odihna ale romanilor din Germania sau din Romania, iar o croaziera este  un mijloc excelent de petrecere a timpului liber si de refacere a capacitatii de munca. Dupa o asemenea experienta pozitiva ai un alt tonus, mai puternic, mai dinamic, mai mobilizator si iti poti capacita mai bine energiile personale pentru indeplinirea unui obiectiv si mai maret…

 Asadar, in primavara lui 2011, scobind internetul pentru gasirea unei destinatii  posibile de vacanta, am descoperit ca eu, la cei 58 de ani ai mei, nu ma puteam lauda cu prea multe concedii reusite. Am fost in Grecia, in Turcia,  in Bulgaria, in Portugalia la mare, prin Franta, Germania si Austria, la muzee si catedrale… Cind am facut insa bilantul fiecarei excursii facute pe un litoral maritim am observat cu tristete  ca acel concediu s-a limitat la o plaja, un hotel, poate ceva imprejurimi, vreo insula sau niste ruine, pentru care am platit cu virf si indesat, sume cuprinse intre 1200 si 1500 de euro. Si fiindca anul acesta voiam altceva, diferit total de tot ce facusem pina acum, am hotarit  sa incerc o … croaziera.  Zis si facut! M-am documentat vreo 3 luni pe internet. Dar,  in pofida efortului meu sustinut, o serie de intrebari continuau sa ramina fara raspuns. Fiindca eu mai cred inca in specialisti- si ma asteptam ca si croazierele sa aibe specialistii lor -, am luat la rind firmele de turism din Timisoara si am inceput sa intreb de croaziere.  La agentii, ma primeau niste domnisoare cu picioare lungi, foarte atragatoare de altfel, dar cind auzeau cererea mea li se stergea subit zimbetul de pe fata.  Incepeau sa caute cu infrigurare pe net, imi spuneau ca specialista lor in croaziere tocmai …a plecat, nu stiau ca Roma nu e port la mare,  habar nu aveau daca este permis fumatul pe vas  si ce tensiune se gaseste la priza de pe vapor. Culmea era ca toate agentiile la care m-am dus… vindeau croaziere. Cel putin asa se laudau  atit in publicitatea de pe net, cit si in cea din vitrina. Oricum,  din primele 30 de secunde imi dadeam seama ca erau habarniste si  ca sa le curm stinjeneala, le lasam o adresa de mail  invitindu-le sa-mi trimita ulterior oferte. Pentru mine era clar ca asemenea agentii de turism, cu asemenea agente, nu vor vinde niciodata o croaziera unui om cit de cit informat. Ca sa ma razbun pentru timpul pierdut, le puneam totusi sa se documenteze in privinta croazierelor, sperind ca asa vor iesi din ignoranta…

  Totusi, dupa 4-5 incercari nereusite, am ajuns la o agentie care stia cu ce se maninca o… croaziera.   O tinara numita Roxana,  mi-a prezentat un card de croaziera si acest mic gest m-a convins. Era prima persoana avizata pe care am intilnit-o in municipiul Timisoara. Ulterior, cind m-am hotarit asupra datei de plecare si a traseului, am facut cunostiinta si cu patronul firmei, domnul Cristian Jurji, care mi-a lasat o impresie deosebita. Si el fusese in croaziera !Bineinteles ca, in final, am cumparat croaziera de la ei  (Ultra Inclusiv Tour), cu regretul ca  nu am gasit nici o alta familie din Timisoara care sa plece cu noi la aceeasi data si pe acelasi vas. De ce oare croazierele nu se vind in Timisoara? De ce oare croazierele nu se vind in Romania? De ce romanii, oameni informati in general, nu cumpara acest produs turistic? Iata citeva intrebari la care mi-am propus sa raspund in cuprinsul acestui material. Si inca ceva. Voi incerca sa elaborez acest articol  nu din perspectiva unui vinzator de croaziere, sec si impersonal, asa cum fac agentiile cu domnisoare cu picioare lungi, il voi redacta din  perspectiva unui consumator de croaziere, unui om care a trait din plin toate emotiile si bucuriile  unei asemenea calatorii. Sper, in acest fel, sa depun o marturie convingatoare, credibila, pentru toti  romanii  care doresc un alt fel de concediu,   total diferit de cele petrecute pina acum. Sa incepem, deci !

  Citisem undeva pe net ca gradul de satisfactie al turistilor intorsi de pe o croaziera este de peste 85 la suta.  Am vrut sa verific  prin mijloace  proprii daca aceasta afirmatie este adevarata. Da, este adevarata! Din cei 12 romani cu care m-am intilnit pe vas- toti au fost extrem de multumiti. Asadar, as putea spune ca gradul de multumire a romanilor din croaziera 23 -30 septembrie 2011 a fost de 100 la suta. Care sunt considerentele pentru care urmasii lui Burebista au fost atit de multumiti  de voiajul lor pe mare ? Oare marea, cu minunatiile si vrajile ei,  le-a luat mintile romanilor asa cum a patit Ulisse acum 3000 de ani? Poate, numai ca in cazul meu, de vina nu a fost magiciana Circe, ci magnifica Fantasia. Priviti cu atentia poza de mai sus si veti intelege de ce am fost atit de vrajit! Reclama spune ca este cel mai frumos vas din lume. Nu stiu daca este chiar asa, dar cu siguranta este in top 5 al celor mai frumoase vase de croaziera din lume. Dar vom scrie mai incolo de frumusetea acestei nave cind vom posta si filme, acum sa raminem doar la considerentele economice de care vorbeam. Pe noi, romanii, ne intereseaza mai intii de toate, cit a costat acest voiaj si daca isi merita banii.  Haideti sa facem impreuna o socoteala contabiliceasca si sa analizam in final raportul pret/calitate.

1.Pretul.

 Exista un mit care se vehiculeaza prin piata: “croazierele sunt pentru oamenii bogati.”   As vrea sa spulber acest mit! Eu nu sunt om bogat si totusi am fost intr-o… croaziera. Pentru exemplificare pot sa va marturisesc ca eu si sotia, doua persoane,  am cheltuit pe cele 10 zile de croaziera… 2100 de euro, adica 1050 de euro de persoana, cheltuieli in care au fost incluse zborul cu avionul  pe ruta Timisoara- Roma,  tur si retur, o cazare la Roma inainte de imbarcare, o cazare dupa debarcare tot la Roma, toate cheltuielile facute de noi pe vas si prin porturile prin care am fost. Sa calculam numai cit trebuia sa platim noi avionul ca sa ajungem in cele sapte locatii in care am fost cu vasul? Adica Roma, Genova, Marsilia, Barcelona, Tunis, Malta si Messina. Va spun eu: sume de mii de euro pentru 2 persoane dus – intors. Cumparind insa aceasta croaziera, am platit un singur avion, un low-cost de 140 de euro de persoana si am ajuns la un vas cu care am atins 5 tari, am vazut trei capitale europene si patru mari orase istorice. Cita economie am facut la avioane? N-are rost sa calculam! Cit trebuia sa ma chinuiesc in autobuz ca sa fac numai jumatate dintr-un asemenea traseu? N-are rost sa comentam ! Cita benzina si taxe de autostrazi as fi platit prin Italia, Franta si Spania? Iar cu masina proprie nu ajungeam niciodata in Africa… Si nici nu ma incumetam sa merg in Malta, pentru a circula pe stinga cu o masina care are un sofer care stie sa circule numai pe dreapta…

             2. Confortul

 Pe parcusul croazierei am fost cazat intr-o camera cu balcon intr-un vas de 5 stele ( si navele de croaziere sunt clasificate pe stele ca si hotelurile). Este drept ca la agentia din Timisoara am platit un confort mai redus, dar am avut noroc fiindca nu s-au ocupat toate cabinele cu balcon si compania ne-a upgradat confortul de la camera interioara la camera exterioara  cu balcon. Norocul nostru nu a fost atit de mare, fiindca upgradarea aceasta facuta de staful vasului este frecventa in extrasezon, adica in toate lunile anului mai putin in perioada 1 iunie- 10 septembrie.  Altii, turistii bucuresteni de pilda, care si-au luat biletele in septembrie pe ultima suta de metri, au prins un pret si mai bun fiindca au avut si zborul de avion inclus, dar ce sa-i faci, fiecare cu norocul lui.  Asadar, pot sa spun ca am dormit intr-un hotel plutitor de 5 cinci stele. Cit costa o camera intr-un hotel de cinci stele la Roma, Barcelona sau Marsilia, orasele prin care am trecut? Va spun eu, incepind de la 250 de euro pe noapte. Pe cind din socotelile mele aproximative costul pe care l-am platit noi pe o noapte de cazare a fost de 40 de euro. Sa mai facem calcule? Nu are rost nici de data aceasta…

           3. Masa

Am avut 6 restaurante la dispozitie pentru servirea mesei. Puteam sa mincam in oricare dintre ele, cu exceptia cinei la care trebuia sa mergem numai la restaurantul la care fusesem repartizati. Noi am fost repartizati la restaurantul Red Velvet, cel din poza. Toate restaurantele insa erau extrem de elegante.  Exista un meniu “a la carte” in cinci limbi (  engleza, germana, fraceza, italiana, spaniola) si puteam sa comandam aproape orice mincare nastrusnica din lista, incepind de la fructe de mare si pina la fripturi de vita, vreo 6 feluri, inclusiv desert ( aperitiv, salata, supa, felul 1, felul principal, platoul de brinzeturi, deserturile, prajituri, fructe, inghetata si sorbe-uri). Ei fratilor, tocmai aici era problema… Ce dracu sa comanzi?  Marturisesc ca ma descurc in vreo  limbi cu limbajul uzual, folosit pe strada, dar la restaurant… Nu stiam nici o denumire din lista aceea kilometrica. Am comandar si eu  “paste napolitane cu pettine” si am primit  ce am comandat, adica…  spaghette cu scoici.  Problema a fost ca eu nu stiam ca “pettine” in italiana  inseamna … scoici. Dar cum se maninca scoicile? Cu ce ustensile? Ce se face cu piinea prajita adusa separat?  Este clar ca se inmoaie in sosul  primit alaturi, dar cum, cind… Si unde pui oasele, adica carapacele ?  Jale mare cu restaurantul acesta !  Nu zimbi, cititorule!  Boala mea e molipsitoare. Vedea-te-as cu lista aceea de bucate in mina! Si cu molustele in farfurie!

Am inghitit scoicile cu noduri si dus am fost… Dar nu am fost singurul in aceasta situatie. Toti rusii, toti moldovenii, toti polonezii au patit la fel. Organizatorii si-au inchipuit ca si oameni ca noi si ne-au creat o varianta alternativa: un bufet suedez , amplasat undeva la puntea 14. Avea  suprafata unui teren de handbal si gaseai acolo sute de feluri de mincare din toata lumea de la suchi si pina la tocane africane, dar si o mare varietate de feluri de mincare continentala. Cei mai multi dintre calatori preferau acest bufet, fiindca- vorba unuia dintre romani- alegeai din priviri mincarea pe care o cunosteai si riscurile de a te trezi cu un niste scoici in farfurie erau mai mici. Cit despre bogatia meniului de la bufet nu are rost sa vorbim… Erau mincaruri atit de variate si de apetisante ca o parte dintre calatori – indeosebi spaniolii- isi puneau cite un platou  cu virf pe care nu il puteau termina…  Noi, romanii, ne puneam putin in farfurie, dar, dupa primul fel servit in prima sala, treceam in a doua sala, unde serveam al doilea fel de mincare si asa mai departe, pina la fructe si prajitura din sala patru. Oricum nu faceam risipa aceea condamnabila de mincare si nici nu ne faceam de ris in fata celorlati comeseni veniti din toate colturile lumii. Ce sa mai vorbim de calorii? Daca voiai, puteai minca 2000 de calorii la o masa, dar daca erai la regim cum sunt eu, mincai numai 1200, enorm dupa parerea nutritionistului meu, dar   foarte necesare pentru mine fiindca pe aceasta croaziera am fost intr-o permanenta …miscare.  Vorbind contabiliceste, asa cum am inceput, eu si cu sotia mea, pe durata crozierei am mincat 48 de mese care au totalizat cam 120 de feluri diferite de mincare. Pai, domnilor si doamnelor, daca noi, amindoi, serveam masa la un restaurant din Timisoara de 24 de ori cheltuiam dublu fata de cit am platit pe Fantasia in mijlocul Marii Mediterane ( la  intoarcerea din croaziera, am mincat la restaurantul Stradivarius din Timisoara  doua portii de cotlet cu cartofi prajiti si salata  si am platit 10 euro pentru un singur fel de mincare, nu… trei ca pe vas). In consecinta, daca analizam bine pe Fantazia, in mijlocul Marii  Mediterane e mai ieftin sa maninci decit in Piata Unirii din Timisoara).

 4. Miscarea

Un alt mit pe care vreau sa-l spulber:  se spune ca “croazierle sunt pentru oamenii batrini, lipsiti de mobilitate.”  Aiurea, croazierele sunt pentru intreaga gama posibila de turisti: pentru copii de pina la  optusprezece ani care nu platesc nimic daca sunt insotiti de parinti, pentru tineri care pot merge sase ore pe jos prin porturi si dupa aceea sa danseze 5 ore la discoteca pe vas, pentru indragostitii de plaja care doresc sa stea zeci de ore la soare sau in apa, pentru batrinii ca mine care trebuie sa-si dozeze bine eforturile pentru a face fata tuturor tentatiilor zilei, pentru invalizii locomotor care vin in scaune rulante si se debarca in fiecare port ca sa faca turul orasului… De fapt, una din marile  surprize pe care le-am avut in aceasta croaziera a reprezentat-o pentru mine  copiii de sub doi ani care au fost adusi de parintii lor pentru a face  opt zile, o cura de aerosoli marini. Imi amintesc cit am platit eu, acum 25 de ani, ca sa o duc pe fiica mea la minele de sare din Slanic Moldova, in vreme ce parintii de astazi vin cu copii lor in croaziera…gratis.

O alta mare surpriza au fost invalizii din caruciarele rulante. Ne povestea Remus, un chelner simpatic de pe vas, ca unii dintre acesti invalizi, dupa ce termina croaziera nici nu mai vor sa coboare, se duc la receptie, dau cardul pe care intre timp le-a intrat indemnizatia  de handicapat si mai fac un tur… pe mare.  Timp au, bani au si se pare ca au si reduceri mari de pret, atit pentru ei, cit si pentru insotitori. Ca sa nu mai vorbesc ca pe vas au tot ce le trebuie, toalete -mai multe decit oamenii normali, rampe speciale de coborire si urcare de pe vas si  locuri speciale  in autobuzele cu care  se face  turul oraselor… Asadar, este croaziera o excursie statica? Eu am mincat mai mult decit trebuia, dar am slabit doua kilograme in 8 zile…Nu mi-a trebuit nici sala de forta, nici bicicleta ergonomica pusa la nivelul 5, nici stepper, nici Colon Help.  Arderea caloriilor se face automat in fiecare ceas, la fiecare activitate…  In Barcelona, am ars mai mult de 7oo de calorii mergind pe jos de la Sagrada Familia  pina la Statuia lui Columb trecind pe la Catedrala Gotica si vagabondind pe Rambla… Iar seara, cind voiam sa imi odihnesc ciolanele ostenite, animatoarele ma luau de odihnit si ma bagau in ringul de dans… Si eu le ascultam, fiindca asa este… in croaziera.  In consecinta, daca vreti sa slabiti … mincind pe saturate la preturi mici, mergeti intr-o… croaziera. Vor avea grija dansatoarele brazilience de Dumneavoastra, asa cum se poate vedea mai jos…

5.Distractia

Intr-o croaziera nu este timp de dormit. In fiecare clipa se intimpla ceva important. Dupa masa de dimineata pleci sa vezi orasul, portul, tara, asa cum s-a intimplat in Malta. Cind te intorci, ai parte de distractie si jocuri de societate la Aqua Park, dans in discoteci sau spectacole de gala. Nu mi-am inchipuit niciodata ca un vas de croaziera poate avea o sala de spectacole de peste 1500 de locuri. Si ca acolo cinta artisti atit de buni. In fiecare zi se schimba repertoriul.  In prima seara a fost opera fiindca eram in Italia,

in a doua seara au fost varietati fiindca eram in Franta, in a treia seara era muzica spaniola si tot asa, din seara in seara /si din tara in tara/, pina la destinatia finala/, iti formai cultura generala./

 Am fost la 3 spectacole din cinci, la doua nu am ajuns fiindca m-am incurcat  cu un fotbal nocturn pe puntea 16, urmat de o bere pe puntea 14.  Sotia mea care a preferat spectacolul spaniol celui fotbalistic spune ca a meritat. Ei bine, domnilor si doamnelor, din socotelile mele rezulta ca daca ajungeam la Timisoara in fiecare seara la un asemenea spectacol, trebuia sa decartez vreo 50 de lei  de bilet, adica 11 euro x 2 persoane x 5 spectacole, se aduna vreo 100 de euro. Pe puntea vasului Fantasia nu am platit insa…nimic.  

Spectacolele de gala erau urmate de dansul in discoteca pina la doua noaptea. Dar nu dansai de capul tau sau numai ceea ce iti placea. In seara cind am fost la Genova am invatat Tarantela. Profesoara de dans era Vanessa, o brazilianca( bizar!!! ) care a strins toate femeile din discoteca de la puntea 16 pe linga ea si in sapte minute le-a invatat sa danseze un dans popular  italian destul de greu.  Mai intii pasii simpli, descompusi,  urmati de “giro” si “senza giro”  iar, la sfirsit, s-a dansat varianta intrunita, in formatiune internationala completa, condusa de brazilianca  care rostea neobosita: “zusammen”, “tous ansemble” si “all toghether” . 

 
La discoteca “Insolito” de la etajul 6 lucrurile mergeau aproximativ la fel. La ora doua noaptea se dansa in draci, cu figuri, din repertoriul la moda… Cine dracu cinta “Why MCA?” ca m-a inebunit melodia aceasta, mai ales, in partile cu uu,uuu ?

6.Eleganta si rafinament
Cum sa nu te indragostesti de un asemenea vas? Priviti arhitectura si designul interioarelor! Priviti freamatul multimii!

Adevarul este ca 8 zile si 7 nopti am mincat, am dansat si m-am distrat ca la curtile imparatilor. De cum am urcat la bordul vasului, nimeni nu a mai stiut ca sunt roman, ca vin dintr-o tara periferica a Uniunii Europene, ca sunt conational cu tiganul Mailat din Italia sau cu cersatorii de pe Champs Elysees. M-am simtit  european cu adevarat, egalul tuturor americanilor si al japonezilor doldora de bani. In fiecare dimineata, Sila, cameristul indonezian de la etajul meu ma intimpina cu: “Good morning, Sir! How are you sleeping?”  Am avut multe functii in viata, poate chiar si astazi am, dar nimeni, niciodata nu m-a facut …”Sir.” Putea sa-mi spuna  simplu” Mister Goldis” dar el imi spunea “sir”, ca in bancurile acelea celebre cu Sir si John.  Se pare ca voia sa ma simt ca un lord. Adevarul este ca ma simteam bine datorita amabilitatii  tuturor chelnerilor, cameristilor, animatorilor… Incintatoare atmosfera! Din cei 3700 de turisti de pe vas, am fost numai 13 romani. Sapte erau din Iasi, 2 din Timisoara, 2 din Bucuresti si se pare ca mai existau vreo 2 de prin Bistrita, dar nu i-am cunoscut. Toti ceilalti ne-am imprietenit instantaneu. Si ne-am ajutat reciproc: cu informatii turistice, cu impartirea platii la taxiuri, cu traducerea unor documente, cu retinerea unui loc la discoteca sau la mesele de la Aqua Park. Daca mergi intr-o croaziera si esti singur te vei simti stingher… Dar datorita lui Lucian, Lacramioara, Cornel, Mariana, Gabi, Ioana, Ivana, Floria si Mariana din nou, acest lucru nu s-a intimplat. Beam impreuna, fumam impreuna, rideam impreuna, vizitam orasele impreuna. Fiecare dintre noi avea cite o informatie utila pentru ceilalti. Unul- de fapt una- stia vreo 7 limbi, altul- de fapt alta- mai vizitase respectivul oras, doi erau specialisti in marfuri originale si iti spuneau, la cumparaturi, ce merita sa achizitionezi si ce nu, cu altii discutai afaceri si tot asa mai departe.  Cert este ca am facut o echipa buna. Nationala noastra romaneasca de pe Fantasia  a functionat mai bine decit cea din Parlamentul European... In martie 2012, cind voi pleca intr-o noua croaziera Italia, Spania, Maroc, Portugalia  voi adresa o invitatie personala fiecaruia dintre ei.  Asa va sfatuiesc sa faceti si Dvs! Cind plecati la un asemenea drum peste mari si tari, incercati sa mai luati pe cineva cu Dvs. Veti descoperi ca prezenta lui este intotdeauna benefica, atit ca antren cit si ca cheltuiala. Ginditi-va ca un taxiu impartit la 4 este mai ieftin decit un taxiu impartit la doi, ginditi-va ca berea sau apa sunt mai ieftine cu 15 la suta daca le beti cu prietenii! (este teoria pachetelor de bauturi, dar nu detaliem aici ), ginditi-va ca ai cu cine sa vezi un meci, cu cine sa mergi la karaoke si tot asa mai departe. Si daca reusiti sa prindeti in echipa Dvs. un om care a mai fost in croaziera si mai bine! Veti ecomomisi cel putin 100 de euro de persoana, fiindca acel om poate sa va spuna cum poti sa iesi mai ieftin la contractarea calatoriei, la achizitonarea excursiilor, la consumul de pe vas si din porturi. Spre exemplu, daca eu as pleca miine, in croaziera in care am fost, datorita informatiilor acumulate, as cheltui cu cel putin 200 de euro mai putin. Voi reveni insa intr-un post urmator cu informatiile referitoare la modul in care am fost prajit pe acest traseu, incepind cu Wizzair-ul din Timisoara, continuind cu autobuzul din Marsilia si  marocanii din Messina si terminind cu cazarea facuta la arabii din Roma… Asa a fost insa intodeauna, omul invata din greseli si eu, la cei 58 de ani ai mei, nu am fost scutit de lectii… Contra cost, fireste!

7.Siguranta calatorilor

Sunt hoti pe vas? Sunt cersetori prin porturi? Cit ciubuc lasi la chelnerii de pe  nava ? Toate aceste intrebari erau adevarate necunoscute  pentru mine. Pai, nu sunt hoti pe vas fiindca nu pot patrunde persoane straine.  Prin porturi nu sunt cersetori fiindca sunt goniti de autoritatile portuare. Pe vas nu se lasa ciubuc fiindca nu se folosesc bani. Stiti ca pe timpul celor 8 zile nu am putut sa dau un euro ciubuc. Chiar daca as fi vrut, nu as fi putut!  La imbarcare, mi s-a facut  un cont de 250-300 de euro, am primit un card si din cardul acela mi s-a tras  tot, si cocktail-ul de 3,90 euro si berea de 4,50, iar la sfirsit mi s-a calculat totul  la centima si am primit si banii neconsumati inapoi. Este adevarat ca exista un tax charge de 7 euro pe zi, dar mi s-a parut neinsemnat fata de valoarea serviciilor prestate: schimbarea asternuturilor in fiecare zi, aspirarea cabinei in fiecare dimineata, facutul patului in fiecare seara, inclusiv aranjarea pijamalelor in forma de floare, de evantai sau in alte forme ciudate potrivit inspiratiei asiatice… Plus faptul ca indonezienii imi spuneau mereu “Sir.” Ma ungea pe suflet expresia aceasta !

Si inca ceva important pentru doamna Udrea, diriguitoarea turismului romanesc. Peste tot, absolut peste tot, in toate porturile din Europa in care am fost am platit TVA de 5,5 la suta, fata de 24 la suta cit platesc in Romania. Si inca ceva pentru domnul Boc! Am fumat in aceasta croaziera mult mai ieftin decit in Romania… Cind vasul ajungea in apele internationale se deschideau magazinele duty free si se putea cumpara LM cu 1,4 euro si Marloborro cu 2 euro/pachetul. Asadar, dragi cititori, daca cumva sunteti fumatori si mergeti in croaziera, nu carati tigari din Romania! Sunt mai ieftine pe vas, in mijlocul marii, decit in magazinele noastre de cartier…

8.Caracteristicile vasului si valoarea echipajului

Nava de croaziera Fantazia are 330 de metri lungime, 60 de metri latime si 16 etaje  inaltime. Asadar era de aproape doua ori mai lunga decit Titanicul si de trei ori mai inalta. Ca sa va dati seama de adevarata ei dimensiune, inchipuiti-va pe orizontala trei terenuri de fotbal, puse unul in prelungirea celuilalt. Pe verticala, arata ca un bloc de 16 etaje prevazut cu o multime de lifturi interioare, exterioare, pentru personal, pentru aprovizionare.  Un sfert din cartierul in care stau in Timisoara intra pe acest vas. Adica, mai precis, 4300 de turisti. Noi am fost numai 3700 si lucrul acesta a fost foarte bun, fiindca cei 1400 de angajati au fost mai disponibili, locurile libere la mese mai multe si sezlongurile la plaja suficiente. Este bine sa mergi in extrasezon in croaziera, fiindca sunt avantaje de care beneficiezi si la care initial nici nu te gindesti. Mi s-a povestit ca in plina vara, atunci cind pretul croazierei este mare  si aglomeratia este la fel. Tocmai de aceea voi pleca numai in extrsezon, beneficiind si de un pret mai mic si de un confort mai bun…

9.Ce am vazut si cit am cheltuit prin porturi ?

1.Genova

Genova este  un port din nordul Italiei, capitala Liguriei.  Romanii cunosc doar  doi genovezi celebri: Cristofor Columb  si  Nicolo Paganini. Tocmai de aceea m-am concentrat pe ei.  M-am inscris intr-un tur al orasului, organizat de o firma gasita in port si  cu 10  euro/ persoana am vazut  de la inaltimea platformei  Piazza de Ferrari,  Opera , Palatul Dogilor, casa unde s-a născut Cristofor Columb, Via Garibaldi. Am vizitat apoi la pas Porto antico si Corabia lui Cristofor Columb. Pentru cinci euro se poate vedea corabia si din interior.
Daca ma gindesc bine in toate cele 5 concedii petrecute la diferite mari din Europa nu am vazut niciodata un obiectiv turistic de valoarea si insemnatatea corabiei lui Cristofor Columb. De fapt nu  am vazut nimic in afara de plaja si hotel.  Asa ca am hotarit sa devin  fan al croazierelor si cu acest nou statut sunt sigur ca  si  in 2012  voi veni din nou pe Mediterana de Vest. Daca voi mai trece prin Genova imi propun sa vizitez Acvariul si Cattedrale di San Lorenzo, unde se zice ca ar fi un fragment din  potirul din care a baut Cristos la Cina cea de Taina, Sfintul Graal,  precum si tava pe care s-a aflat capul lui Ioan Botezatorul.

 In alta ordine de idei, la Genova, pe terasele din jurul Portului antic, cafeaua costa 1,5 euro, iar berea 2,5. Sotia a cumparat cafea Lavazza la un pret foarte bun dintr-un magazin obisnuit. Vasul sta in Genova noua ore, timp in care am cheltuit 30 de euro de persoana, adica turul orasului, intrarea pe corabie, berea si cafeaua bauta in tirg.  

2.Marsilia

Marsilia este  al doilea oras al Frantei.  Este plin de atracţii pentru toate vârstele, mândrindu-se atât cu un număr mare de clădiri istorice, grandioase – palate, biserici, muzee, cât şi cu golfurile şi plajele sale. Surpriza neplacuta la Marsilia a fost ca noul port este foarte departe de oras si o calatorie pina in centru costa 15 euro de persoana cu autocarele puse la dispozitie de MSC. Unii au luat taxiul, altii au mers pe jos, nu stiu cit au economisit nici cei motorizati, nici cei pedestri, cert este ca noi am dat  30 de euro dintr-un foc (15 euro/persoana).  In centrul orasului am luat un mic trenulet ( de fapt, o masina care tracta niste vagoane) si cu 7 euro/ persoana  am facut un tur consistent al orasului. Asadar am pornit din Portul vechi (Vieux Port), am mers pe niste stradute in forma de labirint, am iesit la mare si am urmat soseaua de coasta care ne-a oferit privelisti incintatoare. De aici s-a putut vedea de aproape- vreo trei sute de metri – si celebra insula Chateau D’If , pe care se gaseste amplasata inchisoarea in care a fost intemnitat  Edmond Dantes, eroul lui Dumas din romanul Contele de Monte Cristo. Am parasit soseaua si am urcat incet incet pe inaltimea dominanta pe care se gaseste  Notre Dame de la Garde. Basilica atrage anual peste trei milioane de vizitatori pe an, fapt certificat si de aglomeratia cu care am fost intimpinati la biserica. Oricum atit biserica cit si privelistea intregii Marsilii vazuta din cel mai inalt punct al orasului merita toti banii. V-o recomand cu caldura.

Dupa ce am coborit din inaltimi am mai mers prin centru, am vazut Palais du Pharo si Place aux Huiles. Nu ne-am inscris sa mergem pe insula Contelui de Monte Cristo fiindca pretul ( 40 de euro) mi s-a parut mare si am preferat sa ramin in memorie cu imaginile din ecranizarea romanului. Nu stiu cum sa va spun, dar nu simt necesitatea sa revin in Marsilia. Am bifat-o pe lista si mergem mai departe. Asadar la Marsilia am cheltuit vreo 40 de euro de persoana din care 22 pe transport, vreo 8 pe consumatia din oras si vreo 10 pe magneti, vederi si mici atentii pentru cei de acasa.

 Barcelona

Tunisia
Cind am ajuns in portul La Goulette ne-am facut formalitatile de obtinerea vizei.Dar tocmai cind voiam sa intram in tara,au venit din Tunis niste calatori de pe o nava Costa si ne-au spus ca in centrul capitalei, Tunis e o mica revolutie, mai precis unii protestau si politia ii ciomagea. Asa ca am ramas in raza portului si ne-am multumit sa bem bere si sa ne plimbam cu camila: cinci minute-cinci euro. Cind am descalecat s-a bucurat saraca, fiindca scapase de cele o suta de kilograme din spinare.
Malta

Mi-am propus de multe ori in viata mea sa vizitez Malta. Ma fascina ideea de a cunoaste locurile in care au trait Cavalerii de la Malta, legenda Ioanitilor, cruciatilor, masonilor. Cum insa poti sa ajungi din Timisoara in Malta? Trebuia sa merg la Budapesta si sa iau avionul de acolo sau,  a doua varianta, sa merg cu masina in Sicilia si sa ma imbarc pe  un ferryboat pentru Malta. Nu-mi covenea nici una din variante.

 Si apoi ce stiam eu pina acum despre Malta? Primele informatii  le aflasem inca din clasa cincea din scoala primara cind l-am invatat pe Eminescu? “Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună/ Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună./ S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,/ Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta/Fulgerele adunat-au contra fulgerului care/ În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.”  In jumatate de secol care a trecut de atunci am mai aflat de masoni, templieri, ospitalieri, CIA, Stolnici…In plus, participasem la o ceremonieoficiata chiar in Timisoara prin 2007 la care a cintat Careras si inainte de concert s-au oficiat citeva primiri ale unor localnici in Ordinul Cavalerilor de la Malta. Vazusem atunci cu ochii mei, steagurile cu cruci, uniformele medievale, pasul de defilare ceremonial si cite si mai cite… Ma intreb acum daca acei membri romani ai ordinului au fost vreodata in Malta?  Fiindca in Malta am gasit cea mai mare densitate de istorie pe kilometru patrat. Fiecare piatra de acolo are istoria ei.

       Cu respect, Dan Goldis