Trecut…

   Astazi se implinesc doi ani de cind am infiintat acest blog. Laura Fuss, fiica mea din Germania ma rugase, cu o seara inainte, sa scriu un articol despre supralegalizarea documentelor romanesti. Eu l-am scris, dar in loc sa ii transmit articolul pe mail,l-am pus pe o platforma gratuita de blog. I-am transmis link-ul si i-am zis sa-l ia de acolo. In ziua urmatoare am constatat ca blogul meu de folosinta unica, doar pentru articolul respectiv, avea 3 accesari. Asadar, pe linga Laura mai fusesera 2 vizitatori. Am mai scris atunci un alt articol. Au venit 6 accesari pe cele doua articole. Dupa o saptamina aveam 12, dupa o luna 32. Imi amintesc de zilele acelea. Stateam asa, singur, in mijloc de noapte, in fata calculatorului si ma gindeam: „Oare mai are rost sa scriu? Cine are nevoie de aceste informatii? La ce pot fi folosite ele? Nu stiam sa raspund la niciuna din intrebari. Eram nelamurit. Si nehotarit. Nu stiam ce sa fac. Simteam amaraciunea alergatorului de cursa lunga. Simteam ca sunt singur si inutil in lumea aceasta imensa plina de probleme. “Dar, totusi, am avut 32 de cititori pe luna. Asta inseamna cam 1 pe zi.” ma imbarbatam singur. Si atunci, dintr-o data, venit direct din neant, a aparut primul mesaj. Cineva, o femeie, m-a intrebat cum se apostileaza un certificat de casatorie. Eu i-am raspuns in minutul urmator, fiindca cunosteam bine subiectul, ea mi-a multumit si legatura s-a inchis. Facusem ceva util. Informatia pe care o aveam fusese folositoare cuiva, unei femei aflate la 1500 de kilometri departare…Am fugit repede la Google si l-am rugat sa-mi spuna cum ma gasise doamna pe internet, tocmai pe mine cel care detinusem acea informatie. Si maestrul Google mi-a raspuns operativ,  in 0,1 secunde, ca figurez si eu printre cele 33.000 de rezultate care apar pentru sintagma ” supralegalizarea documentelor romanesti”.   Da, figuram. Dar unde? Am avut rabdarea sa ma caut, pagina cu pagina si dupa jumatate de ora de cercetare, m-am gasit pe pagina 43. Aveam locul 429 in clasament dupa indexarea lui Google…

Asa a inceput totul, de la un articol, de la un blog gratuit, de la un mesaj si locul de clasament cu pozitia 429 … De atunci, din noaptea aceea, am scris vreo 150 de articole pe diferite teme. Am si sters vreo 50, fiindca nu au mers, nu au strins comentarii, nu au avut vizualizari, nu a existat interes din partea cititorilor. Dar tot au ramas vreo 100  care au strins peste un milion doua sute de mii de accesari si  vreo 20.000 de comentarii de la IP-uri nu numai din Germania sau din Romania, ci din toata lumea, incepind cu Alaska si terminind cu Australia…

Prezent

 Ce mi s-a intimplat azi noapte? Azi noapte, (14 spre 15 decembrie 2012), pe la ora 12-1, atunci cind ies betivii din baruri si strigoii ies din morminte, eu, un zoombi resapat de 60 de ani, eram… pe net. Si culmea …nu eram singur. Vorbeam cu Laura pe Skype, transmiteam informatii intre Iulian si Anonim, ii raspundeam lui Magda si Manta pe adresa personala de mail, ma certam cu Ro-lari pe consgerom si, in acest timp, pe consilierjuridicgermanoroman erau inca vreo 150 de oameni, poate chiar mai multi, care citeau posturile afisate sau isi transmiteau reciproc informatii utile.

Da, nu mai eram singur in mijlocul noptii ca acum doi ani. Nu mai simteam amaraciunea singuratatii alergatorului de cursa lunga si inutilitatea demersului meu. Eram in mijlocul oamenilor, discutam virtual cu o echipa intreaga distribuind informatii in stinga si dreapta, acolo unde era nevoie de ele. Stiam ca acum, la acea ora din noapte, Iulian si Anonim muncesc impreuna pentru un site nou, Magda cu Alexandra au facut un parteneriat in Romania, Manta scrie un proiect in Germania, Cornelia scrie un comentariu,  altii citesc, altii raspund la ce se pricep. Si, desi personal eram stresat de multitudinea de mesaje si vorbe care gravitau in jurul meu, al nostru, al tuturor, aveam certitudinea ca tot ceea ce fac eu, tot ce face echipa, toti cei 100 sau 200 de oameni care actionau simultan vor crea o valoare folositoare lor si celorlalti romani…

M-am culcat pe la doua noaptea si am inceput sa visez. Ce am visat? Am visat viitorul. Este destul de complicat de explicat, dar am sa incerc totusi…

Viitor

 Ati vazut prin filme cum arata un centru NASA? Sau mai degraba un punct de comanda NORAD?Acea sala din care conducerea NATO supravegheaza actiunile militare din toata lumea? Este o incapere plina de calculatoare, ecrane, plansete, telefoane, legaturi la satelit… Este un centru in care vin informatii dintr-o mie de parti, se centralizeaza intr-un singur loc si pleaca spre destinatii finale, acolo unde sunt asteptate de o mie de beneficiari care iau masuri in functie de situatiile create.

Eu am fost intr-un astfel de punct de comanda in care fluxul de informatii era inabusitor. Nu era nici sediul NASA, nici sediul NATO, era un punct de comanda al Tratatului de la Warsovia care supravegea spatiul aerian de la Viena la Istambul. Erau mii de avioane civile care zburau simultan si trebuiau sa fie identificate fiecare in parte, dupa altitudine, dupa curs, dupa culuarul de zbor, dupa programarea aprobata. Nu era un lucru usor. Trebuia sa stii sa deosebesti pe cele care merg la Dubay de cele care merg la Pekin, sa stii care merge la Paris si care aterizeaza la Amsterdam. Pe deasupra, in momentul in care eram si eu pe acolo, era razboi in Yugoslavia. Vreo 500 de americani pe ORA, veniti cu totii cu Flota a 6 ain Mediterana, zburau pina la granita cu Romania. Sa vedeti atunci stres! ”A muscat 0345 din Romania sau nu? Violeaza spatiul aerian sau coteste in timp util? A cazut reteaua electrica la Dragasani! Unde naiba sunt unguri de la Szeged? Kievul spune ca 1345 e avion amic, dar Budapesta zice ca nu le apartine. Ce facem? Ridicam aviatia?”  Erau un milion de informatii pe ora care circulau din stinga in dreapta Teatrului de Lupta din S.E. Europei si din dreapta spre stinga din Georgia pina in Cehoslovacia….Si toate deciziile se luau la minut, fiindca intr-un minut un avion zboara 20 de kilometri si pentru un viraj de 180 de grade ii trebuie o raza de curbura de …40 de kilometri. Tremuram cind vedeam ca americanul vine spre noi cu 2000 kilometri pe ora. Nu ne era frica ca ne bombardeaza, ne era frica ca nu apuca sa faca curba si intra, din viteza, peste Dunare. Si daca se intimpla asta ne intreba Kievul de ce nu am ridicat aviatia proprie. Dar si daca ridicam aviatia proprie si americanul apuca sa ia curba, o incurcam…Scandal international, calificativ prost in notarea de serviciu, aminare la inaintarea in grad, tot trusoul… 

Au trecut 20 de ani de atunci, poate chiar mai multi. Nu mai exista Cehoslovacia, nici Yugoslavia, nu mai este nici un razboi prin apropiere, chiar si Tratatul de la Warsovia a murit, nu au mai ramas decit amintirile din acel sistem informational care era bun si organizat la nivel international. Dovada cea mai convingatoare ca sistemul era performant este faptul ca NATO si presedintele american il foloseste si acum.

Ei bine, domnilor si doamnelor, iata ce am visat azi noapte: construirea unui astfel de sistem. Descoperirile tehnologice din ultimele decenii ne ofera posibilitatea sa creem un flux informational la pret redus. Azi, fiecare dintre noi are un telefon celular, un calculator personal, o legatura la internet, o camera de luat vederi pentru Skype sau Messanger. Asadar, toate noutatile acestea tehnologice fac ca distantele dintre oameni sa dispara, ca legaturile sa fie mai operative, ca lucrul in echipa intre oameni care nu s-au vazut niciodata la fata sa fie posibil. Dovada cea mai graitoare este faptul ca numai in jurul acestui site s-au adunat vreo 10.000 de IP-uri din toata lumea. Numai din Germania sunt vreo 4.000, din Romania vreo trei, avem si din Moldova si din Italia, Spania, Singapore, Brazilia si tot asa mai departe. Numai din Mongolia si Mali nu avem, dar acolo sunt deserturi si, probabil, ca din cauza aceasta, nu sunt nici romani. Romanii insa sunt aproape  peste tot in lume si experienta mea virtuala din ultimii doi ani mi-a demonstrat acest lucru. Am primit mesaj din Chile si Benin. Marturisesc ca habar nu am unde este Benin-ul. Dar visul meu nu este sa rezolv problemele tuturor romanilor din lume. Visul meu este ceva mai continental, visul meu este sa rezolvam o serie din problemele cetatenilor romani din Uniunea Europeana. Si incepem cu Germania. Concret, mi-am propus sa facem un sistem informational care sa faciliteze legaturile dintre cetatenii  din Romania si cetatenii din strainatate. Lucrurile nu sunt atit de complicate precum par. Facem un sediu in Germania, dotam o incapere cu 2-3 plasme si 4-5 laptopuri, facem un site performant care sa poata gazdui discutii online, filme documentare, consultatii cu specialisti in domeniu si, astfel, toti cetatenii romanii care au internet si skype vor putea sa ne acceseze pentru obtinerea de informatii individuale. Daca vedem ca avem succes organizam si un serviciu operativ 12 cu 24 sau 24 cu 48 ca la C.F.R. Ce? Credeti ca nu este posibil? Credeti ca nu vor fi solicitari? Sunt sigur ca vor fi. Cind un roman are o problema in strainatate nu poate dormi noaptea, va cauta disperat informatii si ne va gasi pe noi la post, de serviciu orisicind. Va putea atunci sa intrebe ce documente ii trebuiesc pentru o casatorie in Germania fiindca avionul lui zboara a doua zi, ce locuri de munca se gasesc la Munchen, daca exista vreo tarla cu sparanghel neculeasa…Va putea sa ne dea o comanda pentru inchirierea unui apartament la Hessen, va putea sa ne intrebe cum se fac facturile pe un Gewerbe, cum se infiinteaza un sediu de firma in Germania, cum se autorizeaza un punct de lucru sau sa ne ceara ajutorul la distribuirea in Europa a unui produs propriu facut in cooperativa sau in firma lui.

Da, eu cred ca este posibil! Este posibil daca reusim sa inglobam toate informatiile pe care le avem fiecare dintre noi, intr-un sistem global fiabil si eficient. De doi ani de zile adun informatii, de doi ani de zile linga mine au venit specialisti din toate domeniile, fiecare se pricepe la un domeniu individual foarte bine si are idee cum merg treburile in celelalte. Eu am invatat multe de la fiecare dintre ei, ei au invatat multe de la fiecare dintre noi, voi veti invata multe de la fiecare dintre voi. Succesul nostru depinde insa de modul in care reusim sa functioneze sistemul. Personal, sper, ca intr-un an sa-l facem sa functioneze. Daca o batrina din Augsburg are nevoie de o ingrijitoare la domiciliu, daca un proprietar de livada de mere are nevoie de culegatori, daca un macelar are nevoie de 20 de angajati  noi trebuie sa fim capabili sa ii oferim. Si daca reusim sa multumim prima suta de clienti, vom avea o dezvoltare exponentiala. Veti pune intrebarea de unde vom avea noi informatiile cu locurile de munca disponibile. Raspunsul e simplu. Sursa primara de informatii sunt chiar membrii nostri din Germania. Acum avem reprezentanti in 8 orase din 3 landuri. Daca ne adunam asa vreo cincizeci de persoane in aceasta societate,  ma pot declara multumit. O parte dintre membri nostri se vor implica plenar. Vor comunica spre centrul nostru informatii privind locurile de munca din zona pe care le gaseste prin ziarele locale, conditiile oferite de patron, apartamentele libere de inchiriat, etc, iar noi  trebuie sa le distribuim in retea si sa le conferim plusvaloare cu sfaturile noastre avizate. Gindesc ca astfel, munca noastra va fi mai apreciata decit activitatea firmelor de plasare forta de munca sau a site-urilor unde iti postezi C.V.alaturi de alti 300 de candidati si astepti o luna ca sa vezi ca nu esti selectat. Vad ca toata lumea vrea sa faca acum plasare forta de munca, vad ca se fac site-uri cu locuri de munca in strainatate. Nimeni insa nu reuseste sa faca prea mult. Pentru firme trebuie sa obtii formularul A1, autorizare de la ITM, vechime in munca in tara pentru cei care pleaca afara, etc,etc. In aceasta activitate, reusesc numai teparii care pacalesc 100-200 de oameni si apoi isi muta sediul in alt judet.

Eu sunt insa sigur ca vom avea succes cu acest proiect. Fiindca noi nu ii aducem cu camionul in Germania si ii abandonam la capatul drumului linga lanul de orz.. La noi vor veni singuri prin mijloace proprii si vor fi chemati numai dupa ce exista un contract sigur. Sunt convins ca aceasta procedura va avea succes, fiindca pe linga piramida stratificata alcatuita din clienti, tutori, reprezentanti de land, organ de conducere, vom organiza un sistem motivational (material) care sa-i mobilizeze pe membri. Aceasta este hotarirea mea. Pe linga divident, colaboratorul nostru, membrul nostru implicat in actiune va primi o recompensa materiala si va fi interesat direct de volumul de informatii folositoare pe care il trimite spre centru, fiindca va fi beneficiarul direct al propriului sau  flux informational. Cu alte cuvinte, daca a introdus in sistem un loc de munca disponibil, omul care va veni sa-l ocupe are nevoie si de interpret si de ajutor pentru inchiriere si de traduceri si de orientare la fata locului si de cite si mai cite…Cine credeti ca va oferi aceste servicii? Tutorele, cel care locuieste acolo, in orasul in care s-a gasit locul de munca. Cine va fi beneficiarul tuturor platilor pe care le face clientul servit. Bineinteles ca omul care il indruma (ca de aceea ii spune tutore) si societatea care l-a trimis. Iar un om servit bine, va plati ca sa fie servit si a doua oara si a treia… Si romanii care ajung in Germania chiar au nevoie mare de ajutor. Si nu il vom acorda o singura data, fiindca problemele cu care se confrunta ei, apar zilnic si zilnic trebuie gasite alte si alte rezolvari. Gaseste solutiile singur sau cu ajutorul prietenilor, a cunostiintelor? Ma indoiesc. Daca solutiile salvatoare se gaseau pe marginea drumului nu aveam un asemenea trafic pe blog. Dar in prezent avem, si in viitor va creste cu siguranta… 

Concluzii

Cred ca m-ati inteles ce am vrut sa va transmit. Cind Anonim mi-a propus ca forma de organizare a societatii sa fie cooperativa europeana, am reflectat un timp si am imbratisat ideea fiindca tot acest sistem nu poate fi construit de un om sau doi, indiferent citi bani ar avea pentru investitii. Acest sistem trebuie construit de multi oameni si valoarea lui globala nu va fi data de suma de bani investita, ci de cantitatea de informatii folositoare pe care le ofera fiecare membru in parte. Eu, echipa, noi toti impreuna trebuie sa dam Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu. Noi, in consecinta, va trebui sa oferim si Cezarului si lui Dumnezeu informatii. Aceasta este marfa noastra cea mai valoroasa.

Dar nu gratis. Imi pare rau, dar asta e! Norocul nostru este ca Dumnezeu nu ne cere informatii fiindca oricum El le stie pe toate si nu trebuie sa-si gaseasca un loc de munca in Uniunea Europeana. Cezarii insa, oricit ar fi ei de imparati, vor trebui sa plateasca. Din momentul in care societatea se va inmatricula vor fi eliminate toate gratuitatile. Nu ne intereseaza cazuri sociale, opere de binefacere, ajutoare umanitare. In ultimii 4 ani, am avut in fiecare vineri audienta si am dat vreo zece butelii gratuit. Nu mai vreau chestii din astea.  Protectia sociala pe care o facem membrilor prin infiintarea unei societati cooperative europene va fi materializata prin tarife mai scazute pentru membrii cooperatori, dividente mai bune pentru membrii fondatori, recompense materiale pentru furnizorii de informatii, tutori, reprezentantii de land, consultanti. Toata lumea va fi platita in functie de munca depusa, dar si toti clientii pe care ii vom avea vor fi taxati. Daca nu le convine, ii indrumam spre alte orizonturi. Oricum, acolo vor plati dublu pentru nimic.

Sa incheiem intr-o nota optimista. Vreau sa va spun ca la aceasta ora nu imi pun nici problema capitalului de inceput, nici a echipei si nici a numarului de membri. Am o singura intrebare: citi cetateni romani isi vor petrece noptile pe site-ul nostru peste 12 luni? Dincolo insa de posibilele raspunsuri, am speranta ca singuratatea alergatorului de cursa lunga se va transforma intr-un obiectiv util, benefic pentru mii de cetateni. 

Cu simpatie, Dan Constantin Goldis