In ultimele zile, am avut diferite discutii in lumea virtuala si in cea reala cu persoane care ma intrebau ce m-a determinat sa optez pentru o forma de organizare atit de ciudata cum este societatea cooperativa europeana. Parerea tuturor patronilor, oamenilor simpli, a rudelor care stiau cite ceva despre economie era ca aceasta forma de organizare  a unei societatii cu membrii multi si aporturi mici de capital este mai dificil de infiintat si de administrat. Chiar si capitalul social necesar infiintarii se aduna mai greu. Raspunsul meu insa i-a cam uimit pe interlocutori. Le-am spus clar ca pe mine nu ma prea ingrijoreaza stringerea capitalului necesar infiintarii, fiindca  colectivitatea din care fac parte este foarte bogata. “Cum asa?” au intrebat mirati. ”Da, le-am raspuns eu. Noi detinem un capital uman mai mare decit aveti voi cu toate S.R.L si S.A. dumneavoastra. Noi avem o echipa de oameni pregatiti in toate domeniile economiei de piata!”

Am inceput apoi sa le explic ca acum doi ani am facut un site care a fost accesat de 1.200.000 de ori, ceea ce inseamna, probabil, peste 100.000 de persoane.( nu stiu precis, fiindca contorul l-am introdus pe site numai in februarie 2012).”Ei bine, intelegem ca exista o baza mare de masa umana, dar cum i-ai ales pe cei valorosi?” s-au aratat nedumeriti oamenii. “Nu i-am ales eu, s-au ales intre ei.” Si am inceput sa le explic cum au functionat aceste alegeri, absolut democratice, prin care oameni care nu s-au cunoscut niciodata fizic au inceput sa se simpatizeze si sa se aprecieze reciproc. Am inceput atunci sa le explic: intr-o zi intra pe site in jur de 1000-1300 de oameni, acestia citesc vreo 2-3 posturi si o parte din comentariile asezate sub ele. Astfel se aduna vreo 3000- 3500 de accesari in fiecare zi. 3-4 la suta din aceasta mie de cititori zilnici pun cite o intrebare despre o problema care ii framinta, inseamna vreo 30-40 de intrebari pe zi. Raspunsul la aceste intrebari il dau persoanele care cunosc respectiva problema si au bunavoiinta sa o faca. In concluzie, la cele 40 de intrebari se aduna statistic vreo 20 de raspunsuri, unele mai bune, altele mai putin bune, dar toate, absolut toate, emise cu bune intentii. Raspunsurile la aceste intrebari sunt semnate cu nickname-uri sau nume reale. Si acum incepe selectia naturala a oamenilor valorosi. De fapt, un raspuns la intrebare este un fel de carte de vizita, un mini C.V. Oricine isi da seama dupa ortografie cit de bun a fost la scoala primara autorul raspunsului, cit de binecrescut este dupa formulele de adresare personala, cit de serios pare dupa stilul de abordare a problemei, cita experienta are in domeniul respectiv dupa continutul textului, cit de diversificata este cunoasterea lui dupa numarul de domenii abordate, cit de altruist este dupa numarul de raspunsuri, s.a.m.d. Daca eu imi dau seama de toate capacitatile acestea, inseamna ca multi pot sa o faca la fel. Si acum incepe diferentierea. O parte din semnaturile acestea ajung in neant sau la lada de gunoi, o alta parte insa devin incet, incet branduri de nisa, branduri valabile pe acest site, branduri recunoscute de mine, recunoscute de ceilalti cititori, recunoscute chiar reciproc intre ei. Subliminal, aceste nume sau nickname-uri isi fac loc in memoria colectivitatii virtuale. Vorba lui Eminescu:” il vede azi, il vede miine…”, poimiine, raspoimiine numele, nickname-ul autorului valoros este retinut de sute de mii de creiere. Cititorul care a primit raspunsul direct ii multumeste personal, dar aceasta multumire individuala nu este citita numai de cel care o primeste, ci de toata lumea de pe site. Si respectivul nume cistiga si credibilitate si notorietate in acelasi timp. “Ei bine, domnilor patroni, le-am spus eu in concluzie, noi avem pe site citeva zeci de astfel de oameni, specialisti in diverse domenii de activitate. Sunt juristi, IT-isti, ingineri, economisti, mici intreprinzatori… Toti acesti oameni doneaza zi de zi,  de multa vreme, deliberat si altruist, informatii pretioase. Beneficiarii acestor informatii alcatuiesc un alt grup, grupul consumatorilor de informatii care va fi din ce in ce mai numeros, cu nevoi informationale din ce in ce mai mari. Un om care a plecat din Romania si si-a luat doar buletinul cu el, atunci cind ajunge in Germania constata cu stupoare ca a fost urmarit in drumul lui de toate problemele sale personale din Romania. Si pentru a le rezolva are o nevoie imensa de informatii: limba, formulare, acte, proceduri… Si bineinteles, are nevoie si de serviciile aferente. Tocmai din aceasta cauza, grupul furnizorilor de informatii va avea intotdeauna clienti, iar grupul consumatorilor de informatii va avea nevoie intotdeauna de furnizori. Forta societatii noastre viitoare va fi data tocmai de legatura aceasta indisolubila, bivalenta chiar, dintre cele doua grupuri. Dumneavoastra, domnilor patroni, aveti bani, aveti alte posibilitati,  noi ne bazam pe legatura dintre oameni. Fiecare cu averea lui!”

Nu stiu daca i-am convins pe ei, dar sunt bucuros ca m-am convins pe mine insumi. Chiar daca acum nu avem toti banii necesari inceputului, avem un imens capital de …materie cenusie. Si sunt sigur ca informatia si materia cenusie sunt mai importante decit banii. Tocmai de aceea, dorim sa infiintam o societate europeana cu bani mai putini, dar cu multe creiere.

                                                               Dan Constantin Goldis

P.S. Despre ce societate este vorba? Gasiti detalii AICI.