De doi ani, de cind scriu la acest blog, am fost contactat de multi cetatenii romani care voiau sa si deschida o afacere privata  in Germania. Intotdeauna prima lor  intrebare a fost: Care este cea mai potrivita forma de organizare? Societatea pe actiuni (A.G.), S.R.L. (GmbH), miniS.R.L.( GmbH de 1 euro) sau  persoana fizica autorizata( Gewerbe). Cunosc cel putin 2 persoane care au plecat cu informatiile gratuite de pe acest blog si si-au infiintat S.R.L.-uri. Sunt zeci, poate sute de persoane care s-au informat de aici si apoi si-au facut Gewerbe. Sa le fie de bine tuturor!

   Dar, abia acum dupa doi ani de analiza, am ajuns la concluzia ca daca nu ai suficienti bani sa pornesti o afacere –  nu are rost sa te inhami la acest jug. Si sa revenim la persoane cunoscute. Stiu oameni care au incercat sa porneasca afaceri si nu au ajuns sa le faca sa functioneze. Imi amintesc ca un roman a facut o pizzerie intr-un spatiu inchiriat de la un turc. Dupa ce a investit mii de euro si si-a adus utilaje din Romania, nu a primit aprobare de la autoritatile sanitare fiindca… constructia cladirii nu permitea o aerisire corespunzatoare. Cind a aflat omul nostru a facut o criza de nervi, a intrat in spital, apoi a renuntat la afacere, iar turcul – proprietarul spatiului- i-a retinut utilajele, fiindca  nu a primit chiria pe  vreo 2 luni, adica exact atit cit a stat omul in spital. Acum, de vreo jumatate de an, romanul se judeca cu turcul la un tribunal nemtesc. Povestea aceasta o gasiti pe aici pe undeva, nu mai stiu exact pe unde. Si exemple din acestea, cu tot felul de experiente nereusite,  pot da cu zecile.

Adevarul este urmatorul: daca nu ai o galeata de bani, nu ai o mare experienta in afaceri si nu cunosti bine limba – nu ai ce cauta ca intreprinzator in Germania. Nu vreau sa va deziluzionez, dar aceasta este adevarul. Si, culmea, cunoscind acest adevar, eu m-am hotarit sa investesc in Germania. Dar nu m-am apucat sa fac nici un S.R.L., nici un miniS.RL, nici un Gewerbe. M-am gindit sa fac un S.A. la un moment dat la care sa incit sa participe oameni cu putere financiara mare. Drumul spre infaptuirea S.A., mi-a fost barat de o idee pe care la inceput nu am inteles-o dar pe masura ce o studiam parea  mai atractiva si mai putin riscanta. Aceasta idee se numeste societate cooperativa europeana si are niste avantaje certe: riscuri mai mici de insucces, capital necesar mic, chiar foarte mic,  posibilitatea de a te acomoda mai repede cu mediul de afaceri german. Ideea mi-a  placut atit de mult incit de vreo luna nu maninc, nu dorm, nu ma uit la filme, nu mai joc sah. De treizeci de zile scriu articole, comentarii, rapoarte si am vreo 4 adrese de mail deschise in permanenta pe care primesc si trimit informatii. Azi dimineata, dupa un an de zile, mi-am actualizat si pagina de Facebook, miine introduc ideea S.C.E pe Linkedin si pe Twitter. Dar nu sunt singurul care a luat in brate acest nou concept. Mai sunt, pe linga mine, vreo 35 de oameni. Unii dintre ei chiar lucreaza in acelasi ritm cu mine. Si incet-incet rezultatele incep sa se vada. Sintetic, acestea ar fi:

1.avem o idee clara despre obiectul de activitate al societatii;

2.avem un site cu trafic corespunzator care promoveaza asiduu aceasta idee;

3. am gasit o forma de organizare a societatii convenabila atit micului intreprinzator, cel cu 100-200 de euro in buzunar, cit si muncitorului, cel care are nevoie de sfaturi zilnice pentru angajare in Germania;

4.avem o denumire stabilita care este reprezentativa pentru activitatea societatii, adica  ConsGeRom (consultanta germano-romana), o denumiredestul de sugestiva;;

5. am rezervat un domeniu de internet cu aceasta denumire si avem convingerea ca nimeni nu ne poate lua acest nume;

6. am acoperit 33 la suta din capitalul necesar infiintarii societatii cooperative europene numai din investitorii gasiti pe acest site, fara sa apelam la oamenii care au putere financiara;

7. am pornit un concurs de sloganuri si sigle pentru noua firma si avem convingerea ca intr-o luna le vom avea pe amindoua;

8. am primit citeva propuneri pentru un sediu provizoriu pentru demararea actelor de infiintare;

9. avem reprezentanti in Romania si in 4 landuri germane;

10. avem in societate citiva membri de 24 de carate;

si tot asa mai departe.

Da, de o luna de zile, nu maninc, nu beau, dar nu simt nici foamea si nici setea, fiindca ma hranesc cu convingerea ca se infiripa ceva. In fond, nu stiu daca vreun grup de oameni ar fi putut face mai mult intr-o luna de zile, fara sa cheltuiasca un euro. Eu sunt multumit de ritmul actual si am subscris la aceasta afacere vreo trei pensii romanesti de marime medie. Daca ma scobesc bine prin buzunare poate mai arunc in foc o pensie. In fond, mai sunt disponibile numai 199 din cele 300 de parti sociale care au fost oferite initial, 101 s-au subscris deja.

    Stiti ce ma inspaiminta pe mine cel mai mult? Faptul ca s-ar putea sa reusim. Si atunci s-ar putea duce pe apa simbetei tihna pe care am asteptat-o 37 de ani de  munca,  in care am visat in fiecare zi la pensie, perioada in care voi trai ca in secolul XIX cu “dolce far niente”. Trindavia, insa, nu mai este la moda. Se pare ca “dolce far niente” nu poate fi tradus in germana, fiindca este un comportament fundamental gresit pentru un anglo-saxon. In consecinta, va invit pe voi, cei care cititi aceste rinduri, alaturi de noi toti, sa construim un edificiu economic adecvat secolului in care traim.

                                           Cu stima, Dan Constantin Goldis