Studiu de caz
Prima parte a acestui studiu de caz se gaseste aici.
Partea a doua
Cu toate acestea, pentru a evita “dumpingul social”, prin care furnizorii internaţionali de servicii pot presta servicii mai ieftine decât furnizorii locali datorită costului mai mic al muncii lor, o parte din statele europene au dorit sa-si ia si masuri proprii de protejare a lucratori nationali si au au stabilit un “nucleu de reguli obligatorii” privind termenii şi condiţiile angajării lucratorului detasat astfel incit atit lucratorul strain cit si cel autohton sa actioneze in cadrul aceluiasi standard, adica standardul lucrătorilor locali în statul membru gazdă.
Unul din promotorii acestui standard comun atit pentru lucratorii nationali cit si pentru ceilalti lucratori europeni a fost Germania, care deja avea parte de un mare aflux de lucratori straini pe teritoriul ei, dupa caderea zidului Berlinului si revolutiile democratice din Europa de Est. Spaima “instalatorului polonez” care lasa fara obiectul de activitate instalatorul englez sau german teroriza atit guvernarile nationale cit si muncitorii autohtoni din respectivele tari. .Tocmai de aceea, chiar inainte de aparitia Directivei europene, Germania adopta in 1996 o lege numita Legea privind raporturile de muncă cu elemente de extraneitate (Arbeitnehmer-Entsendegesetz). Conform prevederilor acestei legi (art.1 si art . 7) reglementările privind salariul minim precum si alte drepturi ale angajatului sunt aplicabile şi în cazul în care un angajator cu sediul în străinatate angajează muncitori care îşi desfăşoară activitatea în Germania.
Deschid o paranteza:(Problema este ca in Germania nu exista salariul minim stabilit la nivel national si atunci lucratorii autohtoni din fiecare ramura au incercat sa-si impuna un standard minim convenabil pentru ei. Iar lucratorii din constructii chiar au reusit sa impuna la nivel national un salariu minim intre 9,10 şi 12,68 € pe oră. Tarifverträge). Inchid paranteza deschisa.
La vreo 3 ani de la aparitia Directive Europene de care v-am vorbit la inceputul materialului, Parlamentul Romaniei a fost obligat sa armonizeze legislatia romana cu recomandarile Uniunii Europene.
consilier juridic germano-roman 